M-am hotărât să scriu câteva rânduri după ce am citit un articol despre carenţele democraţiei interbelice din România. Voi reda un pasaj din P. P. Negulescu scris în 1926: „Supralicitarea demagogică a celor ce voiau să acapareze, cu orice preţ, corpul electoral – promisiunile irealizabile ce se făceau, cu inimă uşoară, la fiecare pas, calomnierea neruşinată a adversarilor, fără nici o teamă de sancţiuni – negarea brutală a evidenţei fără nici o grijă de inevitabila dezminţire a faptelor – au pricinuit alterări îngrijorătoare a sufletului maselor. Au alimentat curentele subversive, au aţâţat urile de clasă şi mai ales au provocat o descurajare şi o dezorientare profundă a părţii cele mai bune a corpului electoral. ”
Este ruşinos ca după aproape un secol România să rămână victimă a aceloraşi fantasme. Sper şi cred într-o altă Românie, într-un alt mod de a face politică. Interesele clasice, meschine, joase, ruşinoase, ce sunt dispuse în jurul retoricii politicienilor îmi provoacă dezgust. A devenit mult prea simplu să înţelegem cine este satelitul cui, cine gravitează în jurul căror grupuri de interese. Acesta, cred eu, este adevăratul motiv pentru care bucureştenii sunt dezamăgiţi de candidaţii la Primărie. Mizeria morală şi comportamentul deşănţat… Mecanica este simplă, o cunoaştem. Ştim cum va reacţiona Primarul X la un stimul, ştim care este randamentul promisiunilor electorale şi ştim că în politică dâmboviţeană nu există rampă, nu există idealuri, ci doar pante perpetue spre dezamăgire.
Cred că avem nevoie şi în politică, de ceea ce în fizica cuantică, se numeşte constantă. Avem nevoie de un reper la care să ne raportăm, avem nevoie de un principiu pe baza căruia să reuşuim să fim mai buni pentru români, în general, şi pentru bucureşteni, în particular. Avem nevoie de bun simţ. E timpul ca politicienii acestei ţări să-şi asume un rol mai înalt şi să înţeleagă că gesturile lor rezonează cu milioane de suflete. Am dus în derizoriu demnitatea instituţiilor statului şi am permis relativizarea democraţiei. În acest moment, trebuie să ne unim pentru o nouă Românie şi pentru un nou Bucureşti.
Constanta noastră, a celor ce vor să schimbe ceva, trebuie să fie respectul. Eu vreau să redau respectul bucureştenilor, e timpul ca şi voi cei ce citiţi aceste rânduri, indiferent de simpatii sau antipati şi indiferent de locul de unde citiţi, să vă recăpătaţi respectul. Eu sunt dispus să mă lupt pentru acest ideal.
Ştiu şi înţeleg că aceste cuvinte sunt greu de acceptat când vin de la un politician. Dar din câte cunosc unele din teoriile lui Einstein au fost probate expermental după redactare. Vreau să probez şi eu că putem depăşi interesele clasice şi putem scrie împreună istoria unei politici cuantice.